Întodeauna trebuie să începi cu
ceva, acest ceva cu care începi e întodeauna cel mai complicat lucru, pentru că
după asta toate o iau de la sine în direcțiile corecte sau greșite, nu mai
contează pentru că după asta nu mai hotărăști nimic, timpul ca și restu
lucrurilor și minciunilor metafizice se scurge fără să ne ia în seamă.
Prima întrebare logică ar fi :
mai era nevoie de un blog în lumea în care sunt atâtea bune și atâtea necitite?
Fiecare are dreptul să-și
promoveze valorile și principiile (temă pe care o vom analiza altădată),
necesitatea unui blog apare sau din prea mult timp liber și devine un soi de
jurnal, dar mai public pentru că toți am devenit un pic exhibiționiști, e destul
de trandy chiar un accesoriu snobistic perfect, sau dintr-o necesitate de a-ți
expune părerile vizavi de orice în public, bloggerii devenind niște figuri
destul de importante pentru că aduc o părere care este urmărită de un anumit
tag de persoane și pentru acest tag părerea bloggerului este o părere absolută
și incontestabilă. Încă un motiv ar fi că părerea lui exprimă exact opiniile și
viziunile tale, o face cum ai face-o tu dacă ai putea scri. Deci până la urmă
blogul reprezintă o opinie și o părere presupus subiectivă asupra a orice, dar
ideea e că ele pot deveni sponsorizate și opiniile pot fi dictate de persoane
terțe care nu prea au treabă cu blogul propriuzis dar au treabă cu individul
monoton care este clientul acestui blog. Blogul a devenit o armă, dintr-o glumă
stupidă și un jurnal exchibiționist s-a transformat, sau are șanse să se
transforme, într-o bombă cu efect întârziat.
Facebook-ul, de exemplu, demult
nu mai e doar un site de socializare, e o platformă publicitară foarte
importantă, e o metodă unică de control și manipulare plus mai este și o
platformă perfectă pentru relații interpersonale și sexuale,o metodă simplă de
a-ți găsi partener pentru o noapte sau toate nopțile, iar în caz că o dai în
bară îl blochezi și te speli pe mâini. Minciuna se naște în secunda în care
pretindem și presupunem că individul de pe facebook are suficientă inteligență
pentru a-și crea un profil aici și nu pe odnoklasniki, aici e buba, pentru că
de fapt nu sunt chiar atât de diferiți, nu mă refer la muliganbia de acolo în
opoziție cu muliganbia de aici, sigur posesorul avatarului pe facebook are o
gândire și un venit mai sănătos, dar tot animale rămânem într-un final. A ști
să citești e prea puțin, a ști să trăiești corect e prea mult, mijlocul perfect
ne lipsește. Să îți creezi o nouă personalitate în rețea e prea simplu, cum e
prea simplu să faci un blog, de aia toți o fac, chiar și cei care nu au o
părere, dar o vor sau o fură pe alta străină.
Să revenim totuși la acest
blog, apropo un blog trăiește din share-uri să nu uitați, de ce am făcut încă
un blog. Pentru că vreau să încep o luptă cu tot ce înseamnă PR/promo/advertising
și alte de-astea, am obosit de toate panourile și spoturile furate prost și
prost machetate și de toate spoturile astea cu pretenții cinematografice prost
alcătuite și coloristic criminal lucrate. Am obosit de căcatu ăsta penal care
se petrece în toate domeniile manipulării concetățenilor, să fie clar, eu nu
zic că nu trebuie manipulată opinia publică, ăsta îi secretul nașterii unui
brand, opinia puplică trebuie manipulată corect dacă tot e s-o faci măcar nu
delitant.
Mottoul publicității în Moldova
ar fi:
*bâdla spune bâdlei că-i
bâdla*.
Eu sunt consumator, eu cumpăr,
eu vă dau salariile, fiți buni și respectați-mă, atâta tot.
Dacă tot e să manipulăm și să
zombăm poporul, pentru că asta face publicitatea și toate celelalte ramuri ale
ei, atunci de ce să n-o facem frumos, estetic și curajos?
Voi încerca să vin cu exemple
foarte clare de fiecare dată, și să argumentez fiecare cuvânt, pentru că una e
să dai vina pe toată lumea, ceea ce face o mare parte a bloggerilor, fără să
apere și să acopere părerea și poziția lor cu fapte și argumente concrete, și
alta e să spui ceva și să știi că poți răspunde pentru fiecare cuvânt spus și
scris.
Ăsta a fost un fel de intro
De fapt asta și e.
Data viitoare voi vorbi despre
capmania publicitară a rețelei Fidesco și despre cetățeanul Ghiță, precum și
despre campaniile publicitare ale celorlalte rețele de supermarketuri : Nr1 și
Green Hills.
